Samstag, 13. Februar 2010

PET-ul meu







Frumușelul acesta este PET-ul meu de câțiva ani. Inainte să-l vi-l arăt, m-am uitat...căutat cu google definiția cuvântului PET. Nu pentru că nu aș fi știut că este vorba de un animal de companie, dar vroiam ceva mai mult. Și tot gugăluind am dat de o definitie/ explicație, din dictionarul veterinar , definitie care mi-a placut tare mult . Mai precis prima propozitie. I-am si dat copy/paste aici, gândindu-mă că nu e nevoie să o traduc : ”A nonfood animal included in a human household as a companion and on a status almost equivalent to that of a human beign”. Ei? ce ziceți? Coco al meu cam asa si este tratat . Cuvântul cam este acolo pentru că din păcate trebuie sa-l pun în colivie pe perioada cand nu este nimeni acasa.

Acu câțiva ani am ajuns în posesia acestei păsări printr-o întâmplare și tare mă bucur că o am. Și sunt convinsă că acum și ea este fericită . Despre această fericire în captivitate s-ar putea scrie multe. Cu sigurantă că este multă distanță între viața ei naturală și cea în captivitate. Zic aici captivitate la modul general. De mai multe ori mi-a trecut prin gând să cumpăr de la Pet Shop un alt papagal identic cu al meu, care săracu statea tristuț în colivie, avea penele decolorate, roase și nu arăta deloc că i-ar merge bine. Evident că nu duce lipsă de hrană. Dar nu despre asta este vorba. Ci despre cât de mult îi putem oferi dacă tot îl ținem pentru plăcerea noastră. Adică să îi oferim și noi cât putem mai mult pentru confortul lui, asta în cazul în care dorim să-l vedem , să-l simțim fericit. Fiindcă fericirea lui ne aduce și nouă fericire și bucurie. Și degeaba l-aș fi cumpărat. Proprietarul magazinului s-ar fi bucurat de afacere și aducea altul în locul lui. Și nu puteam să tot cumpăr papagali pentru că imi părea rău de ei cum arată acolo în magazin. Oricum mă întristez de câte ori intru într-un așa magazin mai ales când văd pasările acestea mari în colivii mult prea mici.

Pe Coco când l-am adoptat, a avut vârfurile penelor aripilor tăiate, era un sălbatic, ciupea rău de tot, pur și simplu te capsa. Era ținut într-un mediu nu prea adecvat pentru el. Și în fum de țigară și mult prea puțin lăsat afară din colivie. Și chiar daca era liber în cameră, ce folos dacă nu putea zbura normal din cauza penelor tăiate. Esența este că nu a trebuit multă muncă de lămurire ca acest papagal să fie cedat. Și uite așa m-am făcut cu un Alexandru Mare.

A trebuit să am ceva răbdare cu el până s-a învățat cu mine , cu noi toți din casa nouă.

Acum , zic eu că e un fericit ! Tot apartamentul este al lui. Doar când lipsește cineva din casă atunci este inchis în colivie. Pentru siguranța bunurilor din casă evident. Trebuie să vă spun că este un distrugător....roade, roade, roade muuuuult. Dar asta e ! Îl iubesc! Am încercat să îi dau de lucru cu altceva decat cu mobila. Am luat niste crengi din parc (când s-a făcut toaletarea pomilor) și i-am facut diferite locuri de stat și ros :)))).

Acum vi-l arăt în câteva poze pe raftul dulapului de bucătărie. L-am și închis acolo. Nu avea nicio problemă :))) s-a dus direct la pliculețele de zahăr și a început să le ciupească și să mănânce. Acum este atât de blând încât îi place să fie și mângâiat și smotocit și pupat. Este un dulce. Ne înțelegem , asta conteaza foarte mult. Văd , simt când vrea ceva.

Hai să vă povestesc cum e cu baia....cu toaleta lui. Să încep cu începutul. El are o tavă pe masa din bucătărie unde are un vas mic cu apă și unul pentru semințe. Fiind pasăre, și ei îi venea să se spele, să se bălăcească și atunci intra în vasul în care avea apa pentru băut. Probabil ați văzut porumbei bălăcindu-se, ei, exact asa face și papagalul. A făcut odată așa, a mai facut odată și atunci mi-am zis ia sa-i pun un vas de jena plin cu apă pe masă. Era cam mare și multă apă pentru început și a trebuit să îi arăt, să îl pun pe marginea vasului, etc etc. Acum? el îmi arată că vrea să faca baie ! Cum? Se duce la vasul lui mic se pune pe marginea lui si se uită la mine. Când mă vede că scot vasul de jena ...huuuuuuuu....în pas alergător e la colțul mesei și așteaptă să se umple cu apă de la robinet. Deci, asta o pot numi deja comunicare.

O sa postez si câteva fotografii cu el bălăcindu-se !

pe azi atât !.....

1 Kommentar:

  1. Foarte frumos papagăluţul tău. Şi chiar se vede că este fericit să aibă tot apartamentul la dispoziţie.
    Neapărat să pui poze cu el bălăcindu-se. Vreau. :)

    AntwortenLöschen