Grupul de Lucru al Statelor de Relocare

Doar două-trei vorbe despre eveniment și doar să susțin fotografiile. Cum nu se citesc știrile de pe blogul meu :) , pun câte ceva când am timp.....să vedeți cine a mai trecut prin Timișoara și cu ce ocazie. În 10 martie Timișoara a găzduit sesiunea Grupului de Lucru pe probleme de Relocare în parteneriat cu Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiați. Este pentru prima oară de la constituire (1995) că această sesiune a Grupului de Lucru pe probleme de Relocare s-a organizat în afara Genevei, respectiv în Romania, la Timișoara.

(Maria Grapini- consul onorific al Indiei la Timișoara)

(Emil Boc- prim ministru al Guvernului României)

(Bogdan Aurescu-secretar de stat pentru afaceri strategice-MAE)

(Vasile Blaga-ministrul Administrției și Internelor)

Centrele de Tranzit în Regim de Urgență sunt o formă de promovare a securității umane, prin aducerea refugiaților într-un spațiu sigur.

Centrul își desfășoară activitatea în cadrul unui Acord Tri-Partit semnat de către Guvernul României, UNHCR și Organizația Internațională pentru Migrație(OIM) la data de 8 mai 2008.

(Carin Bratt- Director,Deputy of Division, Ministry of Justice, Sweeden)

Până în momentul actual în jur de 500 de refugiați si-au gasit adăpost temporar în acest Centru de Tranzit. Majoritatea au fost relocați în țări terțe precum Norvegia, Suedia, Marea Britanie,Canada și SUA.

Centrul poate găzdui 200 de refugiți pe o perioadă de maxim 6 luni. În momentul de față sunt cazate 74 de persoane. Printre cei care au fost găzduiți temporar la acest Centru s-au numărat refugiați sudanezi, palestinieni, etiopieni, srilankezi și irakieni. Cam atât.

( Mircea Băcală(C)- prefectul județului Timiș)

(Hassan S.H.Sowar Eldahab-Minister Plenipotentiary-Deputy Head of Mission-Sudan)

Altceva.

Mi s-a parut o chestiuță faină să poți pleca acasă cu o caricatură semnată POPA`S. Cum nu am știut care este programul dânsului, cum poate un invitat să fie desenat de el am pus si eu o întrebare, mai întâi lui si apoi unei doamne de la organizare. Răspunsul lui a fost că se ocupă o doamnă de această problemă și că ea îi trimite oamenii din sfert în sfert de oră. Ședința s-a terminat , lumea s-a împrăștiat, eu am stat și așteptat. Pâna la urmă am întrebat o doamna care am crezut ca ar trebui sa stie despre problema si mi-a spus ca nu mai e valabilă...”oferta”....că cică fiecare s-a dus la treaba lui dupa ședință. Deci rămânea varianta ...din proprie inițiativă...(acum să nu credeti că musai vroiam să vad lumea stând la coadă la caricaturist)

Ok, mi-am zis. M-am uitat roată-roată și am vazut un domn stând lejer pe fotoliu în holul hotelului. M-am dus la el si l-am întrebat dacă știe deeeeeee...zic si eu ofertă, adică daca stie că poate pleca acasa cu o caricatură semnata de marele nostru POPA`S. Păi da, marele nostru caricaturist, pentru că i-am explicat cine e și ce face și cât de iute face ce face, că a ajuns și în Guinness Book of Records cu iuțeala lui :)). Primul lucru pe care m-a întrebat domnul Hassan S.H.Sowar Eldahab a fost....cât costă. Beeeeeeeeei, mi-am zis că ei, săracii nici nu știau că e gratis, că e din partea casei :))). Nu era vorba ca nu avea cu ce plăti, dar așa ca chestie, habar nu avea nici el și nici altii care e treaba cu POPA`S acolo. Poate unii știau....câte ceva, nu zic nu.

Ok, esența este că domnul din imagine a fost încântat când s-a vazut desenat. Și trebuie să mărturisesc că mi-a făcut o mare placere să stau de vorba cu dânsul. Și tot aici trebuie să mărturisesc că schimbând două vorbe cu caricaturistul nostru, am avut o vagă senzatie că e musai să stea acolo și să deseneze, că nu se simte confortabil. Și asta nu a fost doar impresia mea ci și a domnului Hassan. Există acel.... feeling, acea primă impresie pe care ți-o face un om. Am crezut că poate era doar senzația mea, că am pierdut o chichiță, că nu am fost pe fază la ceva, dar povestind și altora, m-au liniștit.....așa e el. Deci să rămânem la talentul lui POPA`S și atât.

un pic de zăpadă pentru tine Jeanina

Dragă Jeanina, când am ieșit dimineața(12 martie) cu treburi prin oraș și am vazut ce zăpadă, ce floșcăială de zăpadă aveam în fața mea.....nu puteam să nu ma gandesc la tine....după ce cu o seară înainte am citit pe blogul tău despre soarele fierbinte de martie din Tenerife...hmmmmmmmm, si despre faptul că ce fain e să stai să moțăi sub mângâierea razelor de soare și să visezi exact la locul în care ești. Fulguia frumos pe strada mea în dimineața aceea, dar degeaba, că nu a fost suficient de frig să se și depună, să poți zice că arată frumos strada acoperită cu zăpadă. Cum ziceam....o floșcăială.

Tocmai ca să -ți întăresc bucuria că ești într-un loc minunat( ceea ce nu prea cred că mai este nevoie) am postat aceste poze.

Sunt convinsă că acum încă nu ți-e dor deloc de iarnă și de zăpadă.

Offfffffffff,of, noi p-aci încă mai trebuie să stăm zgribuliți o perioadă :))).....că de costum de baie și plajă și soare ....doar în vis poate fi vorba.

Să vă faceți șederea cât mai placută și cât mai lungă. Cât o vreți voi de lungă :)))

Adrian Cioroianu-lansare carte

Adrian Cioroianu (n.05. ianuarie 1967)-istoric, jurnalist, eseist si om politic român care a îndeplinit functia de ministru al afacerilor externe în cabinetul Tăriceanu (5 aprilie 2007-15 aprilie 2008) si-a lansat cartea ”Geopolitica Matrioșkăi”-primul volum al unei lucrări dedicate istoriei recente a Rusiei postsovietice.

Evenimentul a avut loc vineri 12 martie , la libraria Cărturești din complexul comercial Iulius Mall/Timișoara. Despre carte si autor au vorbit prof.dr.Victor Neumann, prof.dr.Daniel Vighi-și prof.dr.Marcel Tolcea.

Sunt destule de citit despre el pe gugăl :)))

Spor !

PET-ul meu... episodul 2

În episodul 2 despre zburătoarea mea :))), veți vedea câteva poze în care își ia avânt și zboară de pe o plantă pe care tocmai mă pregăteam să o desființez. Mai bine zis să o înnoiesc dacă e bine spus. I-am tăiat vârfurile și le-am pus în apă să facă rădăcină. Planta era deja uriașă și doar deasupra avea frunze, dedesupt era doar vrej. (cine cunoaște...știe :))). În timp ce eu ”operam” planta, vine zburătoarea si-mi conturbă munca. Trebuie să știti că este o pasăre foarte curioasă, prietenosă și îi place foaaaaarte mult să fie în preajma cuiva.

Eu vorbesc despre pasărea mea, pentru că este foarte mult în libertate. Fiind majoritatea timpului în afara coliviei, ea zboară prin casă dintr-o camera în alta, mi se așează pe umăr si stăăăăăă și stăăăăă așa până se plictisește. De multe ori și adoarme pe umărul meu ....când sunt la calculator sau tv.

Daca am vazut că a venit și mi-a întrerupt munca, mi-am zis sa-i fac cateva fotografii în timp ce zboara. Și am tot pus-o înapoi pe plantă pană am facut câteva poze.

Bag sama că nu a avut nimic împotriva acestei operatiuni de zbor repetat, altfel s-ar fi dus pe creanga ei. Ziceti si voi....nu e frumos cum zboară?

Aici e si creanga care este legata de 2 suporti de metal in forma de L. Să nu cumva să îndrăzniți să ziceti ca nu îi ofer conditii bune de trai. hihi Chiar mi-e drag de papagalul ăsta și atunci cum să nu ii fac ce pot, atât cât pot. Cand am vazut poza asta de mai jos, m-a apucat râsul,m-am uitat cam ciudat la aripile lui, la penele alea mici, ce aiurea stau. Probabil din cauza turbulențelor de aer create ...hehe...explicatie deșteaptă. Ei, na, zic si eu, dar altă explicatie nu am gasit, pentru ca atunci cand e în repaos toate penele ii stau frumos. Uitați-vă ca fain își ține adunate picioarele în timpul zborului.

Să vă mai povestesc un pic și despre dormitul lui. Înainte de a avea centrală proprie aveam țevile de la calorifer în partea de sus a pereților, aproape de tavan(stau la et.IV). Acolo a dormit o perioada tot pe o crengută legata de teava de calorifer. Acum ca este centrală în apartament, țevile au disparut si a disparut si culcusul lui , dar doar pt o zi. M-am dus si i-am adus o creanga destul de mare si am înfipt-o in gaura din perete lăsată de la teava de calorifer. Așa că ”dormitorul” lui , care e in alta cameră, nu aici unde sunt facute pozele, e refacut :))).

Chiar are nevoie de acele crengi pentru a roade, pentru a-și ascuti ciocul. E bine si pentru picioarele lui, pentru că apucă în mod natural creanga. E mult mai comod pentru el. Când sta pe ușă ghearele i se îndoaie în stânga sau dreapta. Cred că staul pe ușă este un pic mai incomod pentru el.

Mai trebuie să vă zic ceva. Camera asta era albă când l-am adus în casă. Poate o să zâmbiți, dar am zugravit-o verde pentru el. Daca nu poate sa aibă copaci macar sa fie verde în jurul lui. Adevărul e ca nu stiu cum stau aceste păsări cu deosebirea culorilor, dar ma gandesc că poate e mai comod pentru ochii lui. hm , ce stiu eu....

Cred că l-am lăudat destul. Am promis că o sa postez și cum face baie în vasul de jena dar, astea-s poze chiar ”calde” așa că am zis să aibă prioritate .

Alo, alo, mai are cineva Alexandru Mare? dintre cei care citesc aceste rânduri, sau prieteni de ai voștri care au așa o pasăre?

vernisaj expo fotografie Stelian ACEA

Stelian Acea(S)-artist expozant
-Conf.Univ.Dr. la Fac de Arte și Design-Univ.de Vest Timișoara
-șef de program în cadrul sectiei Foto-Video
Alina Cristescu(C)-gazda aceste expozitii de fotografie în spatiul de Artă
Contemporana ”Galeria Calina” inaugurat în februarie 2007
Cristian R.Velescu(D) - critic de artă - a rostit cuvântul de deschidere al expozitiei.

Porție dublă de felicitări și pupături....artistul a împlinit tocmai ieri 50 de ani !

Iacătă-l și pe proprietarul mustății din fotografie, care este nimeni altul decat

sculptorul Ovidiu Vuia.

Câțiva viitori fotografi celebri :)........pasul unu este facut.... învață meseria :) de la Acea.

Recomand tuturor dar în special iubitorilor de fotografie această expoziție care, merită cu certitudine văzută.

Expozitia este deschisă până în data de 19 martie a.c. la Galeria Calina , str.Mărășești nr.1-3, Timișoara.(Luni-Vineri :10,00-18,00 / Sâmbătă : 11,00-15,00 / Duminica: închis)

PET-ul meu

Frumușelul acesta este PET-ul meu de câțiva ani. Inainte să-l vi-l arăt, m-am uitat...căutat cu google definiția cuvântului PET. Nu pentru că nu aș fi știut că este vorba de un animal de companie, dar vroiam ceva mai mult. Și tot gugăluind am dat de o definitie/ explicație, din dictionarul veterinar , definitie care mi-a placut tare mult . Mai precis prima propozitie. I-am si dat copy/paste aici, gândindu-mă că nu e nevoie să o traduc : ”A nonfood animal included in a human household as a companion and on a status almost equivalent to that of a human beign”. Ei? ce ziceți? Coco al meu cam asa si este tratat . Cuvântul cam este acolo pentru că din păcate trebuie sa-l pun în colivie pe perioada cand nu este nimeni acasa.

Acu câțiva ani am ajuns în posesia acestei păsări printr-o întâmplare și tare mă bucur că o am. Și sunt convinsă că acum și ea este fericită . Despre această fericire în captivitate s-ar putea scrie multe. Cu sigurantă că este multă distanță între viața ei naturală și cea în captivitate. Zic aici captivitate la modul general. De mai multe ori mi-a trecut prin gând să cumpăr de la Pet Shop un alt papagal identic cu al meu, care săracu statea tristuț în colivie, avea penele decolorate, roase și nu arăta deloc că i-ar merge bine. Evident că nu duce lipsă de hrană. Dar nu despre asta este vorba. Ci despre cât de mult îi putem oferi dacă tot îl ținem pentru plăcerea noastră. Adică să îi oferim și noi cât putem mai mult pentru confortul lui, asta în cazul în care dorim să-l vedem , să-l simțim fericit. Fiindcă fericirea lui ne aduce și nouă fericire și bucurie. Și degeaba l-aș fi cumpărat. Proprietarul magazinului s-ar fi bucurat de afacere și aducea altul în locul lui. Și nu puteam să tot cumpăr papagali pentru că imi părea rău de ei cum arată acolo în magazin. Oricum mă întristez de câte ori intru într-un așa magazin mai ales când văd pasările acestea mari în colivii mult prea mici.

Pe Coco când l-am adoptat, a avut vârfurile penelor aripilor tăiate, era un sălbatic, ciupea rău de tot, pur și simplu te capsa. Era ținut într-un mediu nu prea adecvat pentru el. Și în fum de țigară și mult prea puțin lăsat afară din colivie. Și chiar daca era liber în cameră, ce folos dacă nu putea zbura normal din cauza penelor tăiate. Esența este că nu a trebuit multă muncă de lămurire ca acest papagal să fie cedat. Și uite așa m-am făcut cu un Alexandru Mare.

A trebuit să am ceva răbdare cu el până s-a învățat cu mine , cu noi toți din casa nouă.

Acum , zic eu că e un fericit ! Tot apartamentul este al lui. Doar când lipsește cineva din casă atunci este inchis în colivie. Pentru siguranța bunurilor din casă evident. Trebuie să vă spun că este un distrugător....roade, roade, roade muuuuult. Dar asta e ! Îl iubesc! Am încercat să îi dau de lucru cu altceva decat cu mobila. Am luat niste crengi din parc (când s-a făcut toaletarea pomilor) și i-am facut diferite locuri de stat și ros :)))).

Acum vi-l arăt în câteva poze pe raftul dulapului de bucătărie. L-am și închis acolo. Nu avea nicio problemă :))) s-a dus direct la pliculețele de zahăr și a început să le ciupească și să mănânce. Acum este atât de blând încât îi place să fie și mângâiat și smotocit și pupat. Este un dulce. Ne înțelegem , asta conteaza foarte mult. Văd , simt când vrea ceva.

Hai să vă povestesc cum e cu baia....cu toaleta lui. Să încep cu începutul. El are o tavă pe masa din bucătărie unde are un vas mic cu apă și unul pentru semințe. Fiind pasăre, și ei îi venea să se spele, să se bălăcească și atunci intra în vasul în care avea apa pentru băut. Probabil ați văzut porumbei bălăcindu-se, ei, exact asa face și papagalul. A făcut odată așa, a mai facut odată și atunci mi-am zis ia sa-i pun un vas de jena plin cu apă pe masă. Era cam mare și multă apă pentru început și a trebuit să îi arăt, să îl pun pe marginea vasului, etc etc. Acum? el îmi arată că vrea să faca baie ! Cum? Se duce la vasul lui mic se pune pe marginea lui si se uită la mine. Când mă vede că scot vasul de jena ...huuuuuuuu....în pas alergător e la colțul mesei și așteaptă să se umple cu apă de la robinet. Deci, asta o pot numi deja comunicare.

O sa postez si câteva fotografii cu el bălăcindu-se !

pe azi atât !.....