vernisaj expo fotografie Stelian ACEA

Stelian Acea(S)-artist expozant
-Conf.Univ.Dr. la Fac de Arte și Design-Univ.de Vest Timișoara
-șef de program în cadrul sectiei Foto-Video
Alina Cristescu(C)-gazda aceste expozitii de fotografie în spatiul de Artă
Contemporana ”Galeria Calina” inaugurat în februarie 2007
Cristian R.Velescu(D) - critic de artă - a rostit cuvântul de deschidere al expozitiei.

Porție dublă de felicitări și pupături....artistul a împlinit tocmai ieri 50 de ani !

Iacătă-l și pe proprietarul mustății din fotografie, care este nimeni altul decat

sculptorul Ovidiu Vuia.

Câțiva viitori fotografi celebri :)........pasul unu este facut.... învață meseria :) de la Acea.

Recomand tuturor dar în special iubitorilor de fotografie această expoziție care, merită cu certitudine văzută.

Expozitia este deschisă până în data de 19 martie a.c. la Galeria Calina , str.Mărășești nr.1-3, Timișoara.(Luni-Vineri :10,00-18,00 / Sâmbătă : 11,00-15,00 / Duminica: închis)

PET-ul meu

Frumușelul acesta este PET-ul meu de câțiva ani. Inainte să-l vi-l arăt, m-am uitat...căutat cu google definiția cuvântului PET. Nu pentru că nu aș fi știut că este vorba de un animal de companie, dar vroiam ceva mai mult. Și tot gugăluind am dat de o definitie/ explicație, din dictionarul veterinar , definitie care mi-a placut tare mult . Mai precis prima propozitie. I-am si dat copy/paste aici, gândindu-mă că nu e nevoie să o traduc : ”A nonfood animal included in a human household as a companion and on a status almost equivalent to that of a human beign”. Ei? ce ziceți? Coco al meu cam asa si este tratat . Cuvântul cam este acolo pentru că din păcate trebuie sa-l pun în colivie pe perioada cand nu este nimeni acasa.

Acu câțiva ani am ajuns în posesia acestei păsări printr-o întâmplare și tare mă bucur că o am. Și sunt convinsă că acum și ea este fericită . Despre această fericire în captivitate s-ar putea scrie multe. Cu sigurantă că este multă distanță între viața ei naturală și cea în captivitate. Zic aici captivitate la modul general. De mai multe ori mi-a trecut prin gând să cumpăr de la Pet Shop un alt papagal identic cu al meu, care săracu statea tristuț în colivie, avea penele decolorate, roase și nu arăta deloc că i-ar merge bine. Evident că nu duce lipsă de hrană. Dar nu despre asta este vorba. Ci despre cât de mult îi putem oferi dacă tot îl ținem pentru plăcerea noastră. Adică să îi oferim și noi cât putem mai mult pentru confortul lui, asta în cazul în care dorim să-l vedem , să-l simțim fericit. Fiindcă fericirea lui ne aduce și nouă fericire și bucurie. Și degeaba l-aș fi cumpărat. Proprietarul magazinului s-ar fi bucurat de afacere și aducea altul în locul lui. Și nu puteam să tot cumpăr papagali pentru că imi părea rău de ei cum arată acolo în magazin. Oricum mă întristez de câte ori intru într-un așa magazin mai ales când văd pasările acestea mari în colivii mult prea mici.

Pe Coco când l-am adoptat, a avut vârfurile penelor aripilor tăiate, era un sălbatic, ciupea rău de tot, pur și simplu te capsa. Era ținut într-un mediu nu prea adecvat pentru el. Și în fum de țigară și mult prea puțin lăsat afară din colivie. Și chiar daca era liber în cameră, ce folos dacă nu putea zbura normal din cauza penelor tăiate. Esența este că nu a trebuit multă muncă de lămurire ca acest papagal să fie cedat. Și uite așa m-am făcut cu un Alexandru Mare.

A trebuit să am ceva răbdare cu el până s-a învățat cu mine , cu noi toți din casa nouă.

Acum , zic eu că e un fericit ! Tot apartamentul este al lui. Doar când lipsește cineva din casă atunci este inchis în colivie. Pentru siguranța bunurilor din casă evident. Trebuie să vă spun că este un distrugător....roade, roade, roade muuuuult. Dar asta e ! Îl iubesc! Am încercat să îi dau de lucru cu altceva decat cu mobila. Am luat niste crengi din parc (când s-a făcut toaletarea pomilor) și i-am facut diferite locuri de stat și ros :)))).

Acum vi-l arăt în câteva poze pe raftul dulapului de bucătărie. L-am și închis acolo. Nu avea nicio problemă :))) s-a dus direct la pliculețele de zahăr și a început să le ciupească și să mănânce. Acum este atât de blând încât îi place să fie și mângâiat și smotocit și pupat. Este un dulce. Ne înțelegem , asta conteaza foarte mult. Văd , simt când vrea ceva.

Hai să vă povestesc cum e cu baia....cu toaleta lui. Să încep cu începutul. El are o tavă pe masa din bucătărie unde are un vas mic cu apă și unul pentru semințe. Fiind pasăre, și ei îi venea să se spele, să se bălăcească și atunci intra în vasul în care avea apa pentru băut. Probabil ați văzut porumbei bălăcindu-se, ei, exact asa face și papagalul. A făcut odată așa, a mai facut odată și atunci mi-am zis ia sa-i pun un vas de jena plin cu apă pe masă. Era cam mare și multă apă pentru început și a trebuit să îi arăt, să îl pun pe marginea vasului, etc etc. Acum? el îmi arată că vrea să faca baie ! Cum? Se duce la vasul lui mic se pune pe marginea lui si se uită la mine. Când mă vede că scot vasul de jena ...huuuuuuuu....în pas alergător e la colțul mesei și așteaptă să se umple cu apă de la robinet. Deci, asta o pot numi deja comunicare.

O sa postez si câteva fotografii cu el bălăcindu-se !

pe azi atât !.....

Cosmin Lungu, calator spre eternitate !

Din păcate încă o veste care pur si simplu m-a șocat. Am dedus din titlul mailului ...”Drum bun, Cosmin Lungu” că s-ar putea sa nu fie tocmai OK ce voi citi. Dar , am sperat sa nu fie asa, ma gandeam pentru cateva secunde că vroiam sa fie un alt fel de ...drum bun, spre exemplu o calatorie de studii, castigarea unei burse ce stiu eu pe unde, ma gandeam la ceva bun, ca i s-a ivit o sansă , ceva nesperat de bun in domeniu si colegii ii ureaza drum bun deoarece va lipsi o perioada mai lungă. Ma intreb daca am fost tare de cap ;) sau in asemenea cazuri , majoritatea oamenilor pentru cateva clipe speră să nu fie ACELA adevarul , că încercăm să ne păcălim pentru încă câteva clipe. Dar degeaba... Parca nu este adevarat. O sa -mi aduc aminte cu mult drag de el, de putinele si scurtele intâlniri cu el în librarie,de ajutorul pe care l-am primit din partea lui, de toate vorbele lui bune , de prietenia lui.

Primul set de fotografii este din data de 30 iunie 2009 de la Galeria Jecza/Fundatia Triade, unde Cosmin Lungu a primit premiul pentru Excelenta Culturala pe anul 2008 - premiu oferit de Austrian Airlines . Am mai gasit cateva fotografii cu Cosmin de la a 3-a editie a festivalului ~Street Delivery~

29-31 mai 2009.

Am rămas cu muzica si amintirile.....Bela KAMOCSA

Bela Kamocsa s-a stins din viață, joi 14 ianuarie 2010 la Spitalul Județean din Timisoara la vârsta de 65 de ani(24.11.1944-14.01.2010). El a fost unul din întemeietorii formatiei Phoenix dar si liderul formatiei Bega Blues Band. Utimul concert la care a participat a fost in cadrul Galei Blues-Jazz, manifestare muzicală care în noiembrie 2009 a ajuns la editia a-XIX-a si al cărui fondator a fost chiar el.

Vineri 15 ianuarie, cei care au venit începând cu ora 16,00 la Casa Funerară sa-i aducă un ultim omagiu, au fost întâmpinati de muzica interpretată în memoria lui Bela Kamocsa, de cei doi membri B.B.B -Johnny Bota și Lică Dolga împreună cu prietenii . Sâmbătă 16 ianuarie la ora 13,00 de asemenea pe ritmuri de jazz a avut loc înmormântarea lui Bela Kamocsa.

....am rămas cu muzica ... cu fotografiile ... cu amintirile...

Donaţie

121 LUCRĂRI DE ARTĂ AU FOST DONATE BISERICII REFORMATE DIN CARTIERUL FABRIC/TIMIŞOARA DE CĂTRE ARTIŞTI ROMÂNI ŞI MAGHIARI, DIN ŢARĂ ŞI DE PESTE HOTARE. LA VERNISAJUL EXPOZIŢIEI CARE A AVUT LOC JOI, 10 DECEMBRIE 2009 A FOST PREZENT SI EUROPARLAMENTARUL LÁSZLÓ TŐKÉS.

Merry X-Mas